Títulos em Ficção Contemporânea

Obsedat de o amintire din copilărie și fascinat de Chopin, tânărul Eric-Emmanuel se hotărăște să ia ore de pian. După un început cu stângul, doamna Pylinska, exotica și intransigenta profesoară poloneză stabilită la Paris, îi va oferi o educație muzicală originală: lecții private despre viață, despre artă și despre iubire, care, odată înțelese, îi vor revela tânărului adevărata lui vocație. "Da, am scris și o carte despre Mozart, și una despre Beethoven. Muzica este indispensabilă pentru viața mea interioară.

Dragostea este oare un sentiment declanşat de un proces chimic, sau este pur şi simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Există o metodă infailibilă pentru a stârni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioară pe Tristan şi Isolda? Sau cei care se îndrăgostesc ascultă doar de propria libertate? Foşti iubiţi, Adam şi Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare unul de celălalt, el la Paris, ea în Montréal. Corespondând pe e-mail, cei doi îşi evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar şi noile relaţii.

O carte cu doua personaje: un cunoscut si un necunoscut, care se întâlnesc si se înfrunta. Cunoscutul e Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de persoana publica. Necunoscutul e Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de om pur si simplu. El e personajul principal al cartii: omul cu tainele si spaimele lui, acela pe care orice scriitor adevarat cauta sa-l descopere odata cu fiecare noua pagina. Cine sunt eu?

Draga Doamne-Doamne, Pe mine ma cheama Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, câinelui si casei (cred ca am pârlit si pestisorii din acvariu), si-abia acum îti scriu prima data pentru ca am tot fost ocupat cu lectiile. Da' sa stii: nu pot sa sufar sa scriu. Numai daca ma obliga cineva. Scrisul înseamna brizbizuri, floricele, zâmbete etc., o minciuna frumoasa si nimic mai mult. O chestie pentru oameni mari. Dovada? Uite, sa luam începutul scrisorii asteia.

Acest audiobook este reeditarea CD-ului Parfumul aspru al fictiunii.

"Ce mai e si cartea asta? Jurnal, de fapt, nu e, tratat nu e, roman nu e. Cel mai corect ar fi sa spun ca este explozia (neincadrabila) a fiintei mele pe parcursul unui an. Dar ce lucru formidabil: aceasta explozie ma reda mie insumi intreg." (Gabriel Liiceanu)

Cum e să trăiești cu amintiri din viitor? Cum e să știi ce va fi mâine? Într-o viață în care viitorul și trecutul îşi schimbă locurile, rămâne doar prezentul. Dar cum să iei o decizie în prezent atunci când îți cunoști viitorul?